Deşi, în zilele trecute, m-am pomenit însemnând într-un caiet al meu (peste tot am caiete, Lizi zice că sunt ca un filosof în năpârlire, îmi schimb părul, nă...

Deşi, în zilele trecute, m-am pomenit însemnând într-un caiet al meu (peste tot am caiete, Lizi zice că sunt ca un filosof în năpârlire, îmi schimb părul, năravul, dar toate defectele cresc la loc, ca şi cozile la şopârle) cum că: îmi imaginez ce surpriză va fi dacă, după moarte, vom fi duşi, pe grupe de specialităţi, într-un pro-seminar ceresc: acolo, în numai zece minute, un asistent plictisit ne va explica "taina lumii: ce e cu materia, ce e viaţa, ce rost are omul şi omenirea, cum e cu istoria şi filosofiile": totul va fi atât de simplu, atât de neaşteptat încât vom regreta anii în care căutam, ne frământam, ne chinuiam să dibuim şi să spunem măcar "24 este, dar s-ar putea să fie ceva, nu ştim ce, dar ceva-foarte-altceva."

Ion D. Sîrbu în Corespondenţă, 17 (20 august 1984)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!