Mă las Raiului tău

Îmi las pe mâna ta iubirea
Să te desfete nesfârşita
Cu-alura-i albă şi neprihănirea
Roză hulită până-acum de moarte.

Îmi las pe mâna ta lumina
Cu ochii-n lacrimi să o vezi
Şi până-n tălpi purta-voi vina
Izvoarelor cu gânduri repezi.

Îţi las sub palme sânii plini
Să-mprăştii truda lor, din chinul
Iadului să zvârli pelini
Nemângâierilor preaplinul.

Îmi las pe mâna ta orbire
Ştiind c-o vei sui în cer
Că-ţi va luci în piept pieire
Steaua-mi, cu ea să mori.

Mă şterg din mine toată
Chip, formă-albastră, fire
Cristal farului tău pun umblet
Numelui meu, Iubire.

Raiului tău mă las zidire
Mă leagă-n lanţuri de lăstare
În stihurile-ţi strai de mire
Şi-n veşnicii de abis la picioare.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!