Report
Din când în când,
îmi fac inventarul patimilor.
Cu fiecare respirație,
trupul suspină resemnat.
Cu fiecare tăcere,
sufletul doare infinit mai tare.
Ochiul inimii
împreunează lacrimile;
cu ele,
mai curăță o filă de viață.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre ochi
- poezii despre inimă
- poezii despre infinit
- poezii despre curățenie
