Zorile
Ascunzând foșnetul timpului,
mecanismul de orologiu,
amorsându-se pe sine
decantează o ceremonie.
Sfidând granița întunericului
cu o cireadă de umbre,
tangentă la vidul orizontului,
lumina se târăște molatic
cu mișuneala firii.
Vibrează eonii scânteietori
ispitind o armadă de maci
s-agreseze holdele din jur.
Poemul se scrie singur
scăpărând sub litere
un spațiu nepipăibil
populat cu tâlcuri.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre timp, poezii despre spațiu și timp, poezii despre populație, poezii despre poezie sau poezii despre graniță
