Zorile
Ascunzând foșnetul timpului,
mecanismul de orologiu,
amorsându-se pe sine
decantează o ceremonie.
Sfidând granița întunericului
cu o cireadă de umbre,
tangentă la vidul orizontului,
lumina se târăște molatic
cu mișuneala firii.
Vibrează eonii scânteietori
ispitind o armadă de maci
s-agreseze holdele din jur.
Poemul se scrie singur
scăpărând sub litere
un spațiu nepipăibil
populat cu tâlcuri.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre timp, poezii despre spațiu și timp, poezii despre populație, poezii despre poezie sau poezii despre graniță
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.