E miercuri dus...
E miercuri dus și plouă... La câmpie
E ud pământul până la prăsele.
Mă uit pe dreapta, încă am inele
Și poză-n buletin cu Nicucie.
Ce aur, ce argint? doar tinichele!
Dau tortul de cincizeci pe o felie
De douășcinci cu bune și cu rele.
O cioară-mi cântă lie ciocărlie...
Nu-i dau binețe și-n final dispare.
Cu-n fâlfâit de stânga împrejur
Îmi trece ziua-aiurea la întâmplare.
În alb și negru fără de cusur,
Te-aștept să vii, covor de neuitare
Să-ntinzi avaramu ca-n raj kapoor.
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
