Lacrimi de poet

Pe vremea când eram în toc
Peniță, și tu călimară,
Ne așezam în vers, cu foc,
Pe-o filă-n fiecare seară,

Și-n iz de tei sau busuioc,
Prin sticla lămpii să apară
Făceam poeme, ca-ntr-un joc,
Pân' ce fitilul da să moară...

Însă de-un timp, n-am scris deloc,
Penița nu mai e sprințară,
Cerneală-n călimară, ioc,
Iar gazul... prețul nu coboară!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton amuzant

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook

 
Citatepedia se îmbunătățește și prin votare. Nu uita să dai cel puțin un vot/zi. Durează doar câteva secunde!