Amare amintiri

nimic nu mai e
cum a fost odinioară
nici pașii
nici mersul
ocolul
plin de pietre și gol
goluț
în urma pașilor semănați pretutindeni
acum
e plin de iarbă
și e-mbrăcat
în verdele ei pustiu de pustiu
de parcă iarba acesta nu aduce viața ci
doar opusul ei

cohea e goală
câteva lucruri dezordonate și
lipsite de viață
de parcă
niciodată acolo nimani n-a fost

acolo la cohe
pe trepte
a căzut mama și s-a lovit amar
trebuind
mai târziu să meargă la Gilău la soru-mea Angela
care a dus-o la spital
și de acolo
i s-a tras și plecarea
cu timpul

și mama
a fost în ultima parte a vieții o femei sfântă
n-a știut
decât să facă bine- să cânte și să se roage Lui Dumnezeu

acum
după atâția ani de la plecarea dânsei la cele veșnice
pustiu
pustiu
pustiu e totul
în cohe și-n casă
în grădinuță și-n ocol
nu
se mai aude nici glasul lu" tată bătrân
nici tata
nu mai umblă prin ocol să taie lemne
sau o videre de apă să aducă de la fântână
nu se mai aude nici cântarea mamei
spre lauda Lui Hristos Domnul
nu-i nimeni
nimeni
și orice
glas a amuțit
toți trei

sunt în mormânt
aproape de Bărc
de locul nostru cu pruni și părul
a cărui pere le-am păzit eu pe vremea colectivului
care ni le-a dat nouă într-un an sau doi
nu mai știu exat

Bogata de Jos
spic de vânt pe aripa ploii

poezie de (23 iunie 2018, Cluj, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook