Magica sfinţire

Într-un pat de iarbă moale
Tot aştept să mă înveţi,
Cum să scap de-aceste ţoale,
Mult cântate de poeţi.

Pun speranţele-ntr-o clipă
Spre amiază... pe ascuns,
Aruncându-mă-n risipă
Fără teamă... de răspuns.

Las planetele să zboare,
Zodiile... le strunesc,
Căpătâi îmi este-o floare,
Curba vieţii mi-o trăiesc.

Intre mine şi-ntre tine
Pot a fi conexiuni.
Maximale sau puţine,
Dar şi-o mare de tăciuni.

Şi de foc şi de iubire,
De atingeri şi parfum,
Într-o magică sfinţire,
La o margine de drum.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!