De sus, din aştrii

Pe mine să mă chemi
Când durerea, grijile şi frica
Nu mai sunt.

Stau ascuns în ceaţa Lunii ce imi place
Şi meşteresc iluzii,
Dar nu mă deranjaţi!

Decât atunci când somnul tace,
Pe buze trec doar degete încinse
Eu să primesc atingeri generoase,
Că altfel, sus şi agăţat în raze
Eu mă descurc,
Nu fac decât să dau luminii drum spre plaje,
Să te privesc arzând de dor, în voie,
Te răcoresc cu norii prinşi de coapse
Arunc şi tunete,
De dragul mării-n valuri, la nevoie.

Tu doar să-mi spui,
Prin gesturi de înec sărat în ape,
Să mă cobor pe linii de magneţi din aştrii,
Să te salvez,
De gustul greu ce-l iei din mare,
Şi de privirea rece ce o vezi în monştrii.

Autor: MiliD.
copyright
poezieînrampă

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!