Lătrau visele

Lătrau visele din lesă
Oasele trupului ţipau,
Să le arunc din pedeapsă
Şi-n gura lor înfloreau.

Fără mâini, picioare
Păream o-nmormântare!
Cu aripile depuse
În trilurile nespuse...

Bocite-mi cu bătăile
În ninsori cu penele...
Ce scriseră zborurile
În zale cu versurile.

Ce-mi mureau-n întuneric
Cu tuşul scurs cadaveric
În ce-mi părea lumină
În lumea de vers canină...

Dresată doar să mai lege
Ce ar trebui să-şi nege!
Lumii, neschimbată lege
Cu padocurile şarge...

Unde noi, unii de alţii
Ne ascuţim doar colţii!
Lătrând crud în faţă porţii
De ne împotrivim sorţii...

Păzind cu mândră străşnicie
Precum Cerberi în vecie!
Să nu ne scape vreun vis
Fiarelor sensul interzis

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!