Cântec pentru Ilariana

În ochii tăi, iubito... de smarald,
era atât de frig şi-atât de cald
şi-n trupu-ţi de parfum, unduitor,
era atâta dor, atâta dor...
încât, mă fâstâceam îndeajuns,
pierdusem orice urmă de răspuns
şi aşteptam, cumva, să-mi dai un semn,
să pot ieşi din limba mea de lemn,
ca să-ţi recit şi-apoi să-ţi scriu pe sâni
poeme despre zeii cei păgâni
care, pierzându-şi rostul printre stele,
coboară, lin, la fetele rebele,
intrându-le în carne şi în gânduri
şi, graţie atâtora intrânduri,
în coapse, sfârcuri, dar şi pe sub gene,
apar pe lume-atâtea cosânzene,
cu trupuri de parfum şi-ochi de smarald,
unde-i atât de frig şi-atât de cald...

Aşteaptă-mă, căci vin, Ilariana,
să învăţăm, prin vis, italiana...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!