Cântec pentru Ilariana
În ochii tăi, iubito... de smarald,
era atât de frig și-atât de cald
și-n trupu-ți de parfum, unduitor,
era atâta dor, atâta dor...
încât, mă fâstâceam îndeajuns,
pierdusem orice urmă de răspuns
și așteptam, cumva, să-mi dai un semn,
să pot ieși din limba mea de lemn,
ca să-ți recit și-apoi să-ți scriu pe sâni
poeme despre zeii cei păgâni
care, pierzându-și rostul printre stele,
coboară, lin, la fetele rebele,
intrându-le în carne și în gânduri
și, grație atâtora intrânduri,
în coapse, sfârcuri, dar și pe sub gene,
apar pe lume-atâtea cosânzene,
cu trupuri de parfum și-ochi de smarald,
unde-i atât de frig și-atât de cald...
Așteaptă-mă, căci vin, Ilariana,
să învățăm, prin vis, italiana...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.