Sculptarea

Priveam norii şi sculptam în ei sânii tăi!
Păşeam brusc într-o lume mai bună
Cu izvoare cristaline, fără urmă de călăi,
Priveam la un cer împăturit cu spumă!

Priveam cascada şi-ţi sculptam în ea chipul
Ce-mi sugera răbdare, calm şi-un dor
Ce m-a trezit cu clipa, luptându-mă cu timpul...
Priveam un orizont sorbit de dulcele fior!

Priveam picurii ce-ţi tineau loc de-acoperiş,
Cum te sculptau pe forme pân' la carne,
Mi-ar fi plăcut enorm şi-aş fi ţinut morţiş
Picur să fiu, să-ţi curg pe formele externe...

poezie de Mihai-Paul Tinca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!