Sculptarea
Priveam norii și sculptam în ei sânii tăi!
Pășeam brusc într-o lume mai bună
Cu izvoare cristaline, fără urmă de călăi,
Priveam la un cer împăturit cu spumă!
Priveam cascada și-ți sculptam în ea chipul
Ce-mi sugera răbdare, calm și-un dor
Ce m-a trezit cu clipa, luptându-mă cu timpul...
Priveam un orizont sorbit de dulcele fior!
Priveam picurii ce-ți tineau loc de-acoperiș,
Cum te sculptau pe forme pân' la carne,
Mi-ar fi plăcut enorm și-aș fi ținut morțiș
Picur să fiu, să-ți curg pe formele externe...
poezie de Mihai-Paul Tinca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mihai-Paul Tinca. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.