Oricât ai incerca

Nacela de inimă îndrăzneaţă
Balonul visului te prea înalţă
Şi te ridici şi iar ridici
Nestiind, tu,.. sărmană că o să pici.

Şi cazi şi spini te zgârie caudini
Rugându-te să te opresti în ei..
Cu rugi neauzite de chiar Dumnezei!
Ce-or să fie mulţi în infinit, buni..

Dar fără tine, Luciferi vor fii venini!
Ce nu au milă de ale tale căprioare
Bătăi ce mor, voind să fie iubitoare
Căci puterea ta nu are-n veci, nimeni!

Nici ingeri, nici Dumnezei, nici eu
Să te opresc să cazi în abisul tău...
De unde renaşti cu cea mai mare minune
Iubirea ce la muiat pe Dumnezeu cu fiul său..

Ce a unit două culori alb şi negru
In doi oameni, ce sunt cele mai crude fiare
Intr-o haită de lupi şi un pui de om, mirare!
Iubire esti pasărea de lumină care...

Oricât ai incerca să o innegresti
Nu faci decât mai tare să o străluceşti

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!