Ce-aş vrea...

Aş vrea să scriu o poezie chiar dacă muza mi-e plecată,
o dau aşa... pe fantezie... şi-o fac să fie deocheată.

Cine-o citi să-şi facă cruce şi tare să se minuneze,
o poezie la răscruce cu versuri care să mimeze.

Cu ce să-ncep? Ce e mai bine? Se-nvolbură idei în ţeastă,
iar plăsmuirea se-ntreţine scriind cuvinte şnur pe tastă.

Puţin piper îi pun şi sare să simtă omul când o gustă
că sunt în viaţă clipe-amare şi fantezii ca de mangustă.

Nu desluşesc idei să pice sau armonii să mă apese,
doar vagi impresii ce se zice că stau ca oaspeţii la mese.

Le dau frâu liber să se-aşeze, loc potrivit să îşi găsească,
doar noutăţi să promoveze şi-n consonanţă să rostească.

Sunt gânduri de prietenie, de omenie, voie bună
şi fără stereotipie le-aşez în vers să meargă strună.

Sunt greu de prins gânduri pribege când nu li s-a-mplinit sorocul,
cu prisosinţă ai ce-alege să-ţi legi de harul lor norocul.

Mă copleşeşte insistenţa, ne-ngemănăm arcuş pe coardă,
şi jur că-i voi păstra cadenţa dând foc viorilor să ardă!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!