Afundarea în păcat

Mă afundam, iubind femei, în Iad,
Cum știți și voi, că scrie în Scriptură,
Când dintr-un pom al inimilor cad,
Doar rugăciuni rostite-așa, din gură.

Femeile mi-au fost mereu, în timp,
Metafore în lupta cu destinul,
Că înfruntând al vieții anotimp,
Într-un sărut îmi înecam suspinul.

Da, știu c-am fost mereu într-un păcat,
Și-așa voi fi, cât încă-mi place vinul,
Căci totdeauna el m-a îndemnat
Cu Iadul, doar, să-mi împlinesc destinul.

Apostolul, al căru-i nume-l port,
A spus că vinul duce la pierzare,
Dar, Doamne, chiar și Iadul îl suport,
Cât pot iubi femei, aici, sub Soare!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook