Amiaza proaspetei mirese

Amiaza proaspetei mirese,
Ascunsă-n unduiri aprinse
De soarele... ce parcă ţese
Iubirile... de flăcări... ninse.

Patima clipei... se cocoaţă
Pe reverenţe şi-ndrăzneli,
Pe o privire... veşnic hoaţă,
Uitată între sâni... rebeli.

Se sparg oglinzile, în ape,
Tăceri la viaţă... se trezesc
Nemărginirea este-aproape
Şi trupurile... se-ntâlnesc.

Salut discret... ispita care
Deschis-a împlinirii drum,
Fără a pune... o-ntrebare,
Făcând din pasiune, scrum.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!