În vraja lor

am ascuns în valul ierbii, marea
şi adâncul înflorind uşor,
sângeriu înlăcrimându-şi zarea
m-am pierdut demult, în lumea lor.

se dădu în chip de magi şi-obrazul
cu răcoarea lor în picuri prea flămânzi
îmi sărută glezna mea arzândă cu talazul
roşului de foc şi sânii dulci şi surzi.

mă îmbie cu pocalul lor, smintindu-mi
şi ultima fărâmă-n simţământ
vrăjitori din clipele iubirii dându-mi
elixirul lor şi-al dragostei în stropi de vânt.

câtă nebunie mă cuprinde?!...
şi-mi revarsă sângele murind
cu palmele rănite-n purpuriu, plăpânde
şi umerii înalţi în plecăciuni vibrând.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!