Poem de zenit
Semiramido cu aripi din file
Am răsărit o grădină suspendată
Inflorindu-mi din pana înmuiată
In cerneală căutată-n galaxiile
Pe unde pasc unicorni din stele
In pomul cu toate florile lumii
Legat de toate păsările zării
In triluri de ard în ploi perseidele...
Și spre pământ am lăsat un curcubeu
Să urci aici în ramurile mele
Să-ți dau în pârg inimii, cireșele
Să-mi simți dulceața de derbedeu
Fugit de lumea cu reflexii mereu
Cu legi nerespectate de vreun zeu..
Și să te grăbesti nu astept infinit
Căci copacul urcă necontenit
Avid de sevă de quasar tanin
Și într-o zi numai va fi,.. de găsit
Zburând printre planete, stele ronin
Până v-a găsi ce de lume nu-i dorit
Rădăcina unui sărut infinit
In poemul de zenit de toții zei dorit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
