Trepte

În amurg herghelii de cuvinte
în pântece de cai troieni
şi apoi întâmplările
să nu îmbrăţişezi întâmplările
ca pe bărci de salvare
deseori sunt trimise
de cei ce sapă galerii sub zidul cetăţii.
iarăşi împresurare, încleştare, neodihnă
stăm în propria viaţă precum însângeraţi soldaţi
frământând în minte
pâinea păcii viitoare.
nimic nu e lăsat la întâmplare
nimic fără rost
şi n-ar putea fi altfel
când toate te-ntâmpină pe porţile ce le-ai deschis.
În odăjdii translucide
oficiază timpul
neîncetat
ritualul
(fără învoiala lor,
de inimi doar
nu se atinge).

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!