Trepte
În amurg herghelii de cuvinte
în pântece de cai troieni
și apoi întâmplările
să nu îmbrățișezi întâmplările
ca pe bărci de salvare
deseori sunt trimise
de cei ce sapă galerii sub zidul cetății.
iarăși împresurare, încleștare, neodihnă
stăm în propria viață precum însângerați soldați
frământând în minte
pâinea păcii viitoare.
nimic nu e lăsat la întâmplare
nimic fără rost
și n-ar putea fi altfel
când toate te-ntâmpină pe porțile ce le-ai deschis.
În odăjdii translucide
oficiază timpul
neîncetat
ritualul
(fără învoiala lor,
de inimi doar
nu se atinge).
poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.