Am fugit...

Am fugit ades de mine,
Fără să mai iau în calcul
Că nu ştiu unde mă duc...
Lovindu-mă iar cu capul
De propria goliciune!

Am fugit mereu de lume,
Chiar dacă nu am putut
S-o evit, cum am sperat,
Dar măcar am început
De ea, a nu mă mai teme!

Am fugit mereu de tine,
Cel ce ştii atât de multe!
Mai puţin esenţa vieţii...
Ştii tu? Lucrurile sfinte –
Cele care-ţi sunt străine!

Am fugit de toţi şi toate,
Mai puţin de slăbiciuni...
Am fugit, dar nu mai fug –
Nu mă mai tem de minuni,
Nu mai fug de realitate!

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (13 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!