Risipa de frumos

Hulubi albi roagă, mut,
păcatul nenăscut,
să lase lumea-n pace
şi-o clipă răul tace...
Parfum de trandafiri
ce-au înflorit de zor
îmbată inimi surde,
când risipeşte dor...

Rugându-se la ţărm,
un val din trupul mării
aduce visul perlei,
ofrandă, în eter,
când, molcom, resemnarea
scrie în gândul zării
povestea ce repetă
nedesluşit mister.

În zborul colorat,
de dragul nemuririi,
doi fluturi se iubesc
şi sorb nectar din flori,
viaţa de-o zi o-ncheie,
în jocul amăgirii,
găsind odihnă-n stele
ascunse după nori.

O lacrimă, căzută
din veşnicia lumii,
îmi ustură obrazul
şi-l mângâie duios,
când dorul de Lumină
ţipă, precum păunii,
că voi lăsa, când plec...
risipa de frumos...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!