Risipa de frumos
Hulubi albi roagă, mut,
păcatul nenăscut,
să lase lumea-n pace
și-o clipă răul tace...
Parfum de trandafiri
ce-au înflorit de zor
îmbată inimi surde,
când risipește dor...
Rugându-se la țărm,
un val din trupul mării
aduce visul perlei,
ofrandă, în eter,
când, molcom, resemnarea
scrie în gândul zării
povestea ce repetă
nedeslușit mister.
În zborul colorat,
de dragul nemuririi,
doi fluturi se iubesc
și sorb nectar din flori,
viața de-o zi o-ncheie,
în jocul amăgirii,
găsind odihnă-n stele
ascunse după nori.
O lacrimă, căzută
din veșnicia lumii,
îmi ustură obrazul
și-l mângâie duios,
când dorul de Lumină
țipă, precum păunii,
că voi lăsa, când plec...
risipa de frumos...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.