Vraja

Plouă cu miresme. Dinastii de vorbe
drum în piatră taie, desfrunzind cărări.
N-am zăpezi destule, să le-ngrop pe toate
albele rusalce dănţuind sub zări.

Ape se despică, nesfârşite ape,
slovele sunt oarbe, jocul e-mplinit.
Clipele-s regate şi mă-nchid în ele
pânză de păianjen, zori şi asfinţit.

Perle temătoare, în abis captive,
urcă în poeme, înflorind chemări.
Ard mocnite focuri, sacre jurăminte,
n-am zăpezi destule să le-ngrop sub zări.