Senzații de amor
Pătând inima și zarea cu senzații de amor
Pendulând, pășim cu teamă în abstratul viitor.
Căror umbre existența, oferindu-le uitare
Le-a lăsat sălașul peste nepătrunsa, trista, mare?
Trece peste noi opusul, argintați la tâmple, parcă
Lunecăm în neștiință si ne trecem ca o apă
Nu mai e cu noi în lume decât liniștea și șoapte.
Și, precum o draperie-ntr-un târziu, se lasă noaptea.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
