Vino, primăvară!

Fii tare, primăvară, te luptă cu putere
Şi nu lăsa ca iarna să-şi facă a ei vrere.
Trecută-i este vremea, e palidă, slăbită,
Cojoacele s-au rupt, de babe-i părăsită.

Să nu te dai bătută, hai, nu mai fi timidă,
Un val de vreme rece ar vrea să mai întindă,
Dar soarele-ţi trimite mănunchiul lui de suliţi,
Copiii râd la poartă, se bucură pe uliţi.

Îţi stă mereu în cale, te-mpiedică să vii.
Prea mult n-o să reziste, se duce pe pustii.
E rece, nemiloasă, aşa îi este felul,
Să nu te întristezi, îi sună clopoţelul.

Cu ultime puteri încearc-o răbufnire,
Se chinuie-n zadar, e ultima zvâcnire,
Nu are altă şansă, plecând îi pare rău,
Hai, vino primăvară, acum e rândul tău!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!