Fragil

Gingăşie... de copil...
ni se caţără, tiptil,
prin lumina timpului,
în adâncul trupului.

Vorba, nelalocul ei,
dacă-i este aruncată,
o încruntă, cu temei,
şi se-ascunde supărată.

Zi de zi, răni sângerânde
se adună în fragil
şi nimeni nu ia aminte
la cel bun şi drag copil,
când coboară în adânc,
rătăcindu-se de el,
depărtându-se, oftând,
neînţelegând, defel,
răutatea şi urâtul
ăstei lumi, împotrivite
Frumuseţii-ascunse-n lutul
cu-aparenţe ipocrite...

Sub pojghiţa croşetată,
etalată elegant,
stă la pandă şi aşteaptă,
să se-arate, fascinant,
aşa cum a fost croit,
când venea în astă lume,
în care, doar... a iubit,
neavând voie a spune.

Acest scump, gingaş copil,
stă ascuns... dar, în tăcere,
ne şopteşte ce fragil
este omul, la durere,
că-i bărbat sau că-i "muiere"...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!