Fragil
Gingășie... de copil...
ni se cațără, tiptil,
prin lumina timpului,
în adâncul trupului.
Vorba, nelalocul ei,
dacă-i este aruncată,
o încruntă, cu temei,
și se-ascunde supărată.
Zi de zi, răni sângerânde
se adună în fragil
și nimeni nu ia aminte
la cel bun și drag copil,
când coboară în adânc,
rătăcindu-se de el,
depărtându-se, oftând,
neînțelegând, defel,
răutatea și urâtul
ăstei lumi, împotrivite
Frumuseții-ascunse-n lutul
cu-aparențe ipocrite...
Sub pojghița croșetată,
etalată elegant,
stă la pandă și așteaptă,
să se-arate, fascinant,
așa cum a fost croit,
când venea în astă lume,
în care, doar... a iubit,
neavând voie a spune.
Acest scump, gingaș copil,
stă ascuns... dar, în tăcere,
ne șoptește ce fragil
este omul, la durere,
că-i bărbat sau că-i "muiere"...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.