Sonetul IV
O vietate care nu există.
Toți însă-o cunoșteau, cum au scornit-o:
purtare, mers, grumaz, privirea tristă
calm licărind și astfel au iubit-o.
Ajunse dar făptură pură. Preaslăvită,
deși aievea nu; dar lumea o iubea,
și faima ei creștea; neprihănită,
treptat nălțat-a capul. Se silea
să dăinuie. Chiar fără de nutreț
să ființeze-n timp avea putința.
Și astfel căpătă atâta vlagă
că-n frunte îi crescu un corn de preț.
Cleștar, într-o fecioară luă ființă
sclipind chiar în oglinzi de-argint, întreagă...
poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.ro. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la Vezi poezii despre virginitate, poezii despre tristețe, poezii despre timp, poezii despre existență, poezii despre celebritate sau poezii despre animale