Mărţişor

Ne trezim depărtişor, dincolo de dor,
Dumnezeu păşeşte, vizibil, pe muguri,
Miracolul vieţuirii e-un sfânt mărţişor,
Ca semn al iubirii, în tine ard ruguri...

Enigmatic, un vişin tresare în floare,
Înlăuntru, îmi revine, năvalnic, iubirea,
Bătrâna mea mamă croieşte răzoare,
Un zarzăr cucernic îmi cată privirea.

Penumbra dispare, lumina-i pe ram,
Nu vreau, preacurato, o altă femeie,
Caut doar sensul femeii pe care o am,
Exilul îl caut, pe-o-ndepărtată glameie...

În momentul când răul devine inapt,
Preaverdele crud îţi încântă privirea,
Ce vrei, magnifică, Doamnă, de fapt,
Sămânţa divină sau doar înflorirea?

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!