Mărțișor
Ne trezim depărtișor, dincolo de dor,
Dumnezeu pășește, vizibil, pe muguri,
Miracolul viețuirii e-un sfânt mărțișor,
Ca semn al iubirii, în tine ard ruguri...
Enigmatic, un vișin tresare în floare,
Înlăuntru, îmi revine, năvalnic, iubirea,
Bătrâna mea mamă croiește răzoare,
Un zarzăr cucernic îmi cată privirea.
Penumbra dispare, lumina-i pe ram,
Nu vreau, preacurato, o altă femeie,
Caut doar sensul femeii pe care o am,
Exilul îl caut, pe-o-ndepărtată glameie...
În momentul când răul devine inapt,
Preaverdele crud îți încântă privirea,
Ce vrei, magnifică, Doamnă, de fapt,
Sămânța divină sau doar înflorirea?
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dumitru Sârghie. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.