Halucinații nocturne, cu flori de-anason

Substanța pură a întunericului zilei
(noaptea minții),
nu ne poate lua aurorele vieții
și nici zornăitul arginților negri
nu are căderea să ne profaneze aromele
și roua dimineții...

Ni-i de-ajuns patima caldă a muzicii
și a sângelui, care ne-acoperă
trupurile golite de lumină
și invadate, uneori, de obscuritate,
de înaintarea negrului neant,
a neculorii eterne,
în care consistă ultima consecință
a unui blestem ereditar...

Ne străjuie, totuși, o lumină roz-albă,
cadoul naturii: o salbă,
cu flori mici de-anason –
mă tem că je t' aime, Simonne!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook