Eminesciană

Pânza bleumarin se lasă
peste ochi fără de pleoapă
cad şi doliurile-n coasă
şi ziua nu se mai crapă

Floarea-i din satin albastru
umezeşte lacrimi mute
să picure câte un astru
pe mormintele cărunte

Cad stele întregi din ploaie
cercul se desprinde-n brumă
cad şi nopţile şiroaie
dintr-o veche semilună

Dama din plopi nu mai pică
ramurile-s fără soţ
numai frunza se ridică
şi arbustul cade mort

Teii încă mai aşteaptă
mierea ei din cale-abruptă
dar ea fluturii şi-i-ndreaptă
în petale fără umbră.

Vezi şi următoarele:

Căutare