Om bun
Ca o candelă în biserica
de lut
este trupul meu
care pâlpâie
în fața ta, Doamne
uit de mine
nu știu cât va dura
frigul rătăcește prin vene
mă pierd
dar nu-mi pasă
drumul e plin cu oameni
gestul îmi îngăduie
să iau forma zilei
și să respir
poezie de Teodor Dume din Temnița de sub rană (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!
Textul original este scris în limba română.Vezi poezii despre timp, poezii despre religie, poezii despre creștinism sau poezii despre biserică
