Ursulețul la zmeură
Pe-un plai semeț și însorit de munte
Pădurea-nconjura un luminiș,
Unde păzit de aspre stânci cărunte
Trona din vremi străvechi un zmeuriș
Un urs bătrân suia, cu pas domol,
Versantul cunoscut de-un car de ani,
C-un ursuleț zurliu ce-i da târcol
Săltând haihui, ca puii gogomani...
Când Moș Martin făcea câte-un popas
Su-brazi, la umbră adăstând cuminte,
Poznașul ursuleț strâmba din nas
Pornind în sprint bezmetic înainte
Sfidând urcușul fără cumpăneală
Zburdând și țopăind ca un tehui
Căzu munteanul mort de oboseală
La prima cățărare-n viața lui...
Ajuns la zmeuriș bătrânul urs
S-a-ndestulat, pătruns de încântare
Și multă vreme de ospăț s-a scurs
Pân-a sosit și prâslea pe cărare
Ursan, de bună seamă supărat
L-a scuturat oleacă pe zgâmboi,
Care-a rămas aproape nemâncat
Că se-nsera și-au luat-o înapoi!
MORALA
Ascensiunea-i treabă serioasă,
Nu-i loc de joacă, glumă ce te-amuză:
De vrei cu bine să te-ntorci acasă,
Urmeaz-o pas cu pas pe călăuză!
fabulă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
