Într-un ocean de fum

e o linişte necunoscută
în care ziarele vechi se unesc
să-mi înlocuiască pielea.
undeva mai la dreapta de paharul de plastic
pe care l-am fi golit
pe rând
stă camera de gardă
între nevoia de aer
şi durerea de a respira.
mi-e frică şi sunt sătulă
de conceptul ăsta parşiv
de a fi tu însuţi
că voi nu ştiţi ce-nseamnă să nu
reprezinţi decât
câteva kilograme de carne decolorată
aşa că mă întind pe rugul şters
ulterior
cu buretele ademenitor al clasei
prăbuşindu-mă
în ceea ce a mai rămas din mine
într-un ocean de fum.

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!