Din dor de tine

I-am confiscat zilei fotonuꞌ,
Din vers, făcut-am închisoare,
Albesc noaptea cu creionuꞌ
ꞌN care-ai pus raze de soare.

Noaptea albă de mătase
De ne-ar mai învălui,
În îmbrăţişări focoase,
Însuşi versul meu ai fi.

Eu, din suflet, mi-am dorit
Altă preajmă de-ntâlnire;
Un loc mult mai nimerit
Decât candela de-amintire.

Pentru-a-ţi ţine de urât,
Sufletul mi l-aş jertfi
Şi-n adâncu-mi zăvorât,
Tot poemul meu ai fi!

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!