Fierbe sângele

Când la tine, când la mine,
Facem planu-a ne iubi
Prin mătăsuri opaline,
Nimeni să nu poată şti.
În privire... arde dorul
Ochilor, ca un cuvânt
Ce atinge-ncet piciorul
La o palmă de pământ.

Fierbe sângele, eretic,
Netezind sacre minuni,
Aşezate mult prea etic
Între fluturi şi lăstuni.
Fără a stârni... regrete
Şi-a huli pe nu ştiu cine,
Nu vom pune etichete
Nici la mine, nici la tine

Din prea plinul de ispite
Vom alege doar puţinul
De păcate ne-mplinite,
Ce au gustul ca pelinul.
Şi-n iubirea de-o noapte
Abia-ncinsă... de rubine
Pică mir de ţâţe coapte
Ahhh!!!... ce bine!

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!