Fierbe sângele
Când la tine, când la mine,
Facem planu-a ne iubi
Prin mătăsuri opaline,
Nimeni să nu poată ști.
În privire... arde dorul
Ochilor, ca un cuvânt
Ce atinge-ncet piciorul
La o palmă de pământ.
Fierbe sângele, eretic,
Netezind sacre minuni,
Așezate mult prea etic
Între fluturi și lăstuni.
Fără a stârni... regrete
Și-a huli pe nu știu cine,
Nu vom pune etichete
Nici la mine, nici la tine
Din prea plinul de ispite
Vom alege doar puținul
De păcate ne-mplinite,
Ce au gustul ca pelinul.
Și-n iubirea de-o noapte
Abia-ncinsă... de rubine
Pică mir de țâțe coapte
Ahhh!!!... ce bine!
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.