Luciri de opal
El cântă, iar vocea-i divină
Aduce în suflete dor,
Căldură sau rece fior,
Iubire, plăcere și vină.
În jur se apleacă-n tăcere
Oțelul pornit din priviri
Călite în false iubiri
Sub aspre și reci viziere.
Încep să se nască-ntre gene,
Crescând în luciri de opal,
Izvoare din tainice-avene.
Se scurg picături de cristal
Lăsând pe-ale pleoapelor trene
Sclipiri din adâncul astral.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre plăcere
- poezii despre muzică
- poezii despre astre
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
