Zăpezi resemnate

N-ar trebui să te aștept și totuși...
ador zăpezile adânci, cu fluturi goi,
din norii albi curg miile de lotuși,
lăsând parfumul liber peste noi.

N-ar trebui să te găsesc, dar încă...
aștept să ningi un singur manifest
pe foile de cer stau fulgi de stâncă
și în ninsori presimt un dor celest.

Ce-ar însemna să cer, dar altădată...
aveam nămeții-n pârg... îndatorați
ar trebui s-ascult ninsoarea înaltă
la care suntem singuri... resemnați.

poezie de
Adăugat de Mihaela GudanăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton trist

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook