O altă toamnă

Stau acum sub clar de lună
şi privesc bolta albastră,
mai aştept să bată vântul
norii să se răspândească.

Uite-o stea, vine în goană
peste-ntinsul străveziu,
lese-o dâră de lumină
şi-apoi dispare-n pustiu.

Se simte răcoarea nopţii,
frunza-n pomi a ruginit,
teiul a pierdut podoaba
şi-acum este dezgolit.
A îmbătrânit şi toamna
cum văd eu, aşa, se pare,
holda este mai saracă,
suflă vântul prin hambare.

Mă retrag la mine-n vatră
să văd ce-mi oferă timpul,
pentru anii ce-au rămas,
toamna este anotimpul.

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!