Toamna

Iti mai aduci aminte
cat de draga ne era toamana
cu sori canini si parcuri
incrustate in purpura
banca aceea-popasul unui sarut…
un batran agale
uitandu-si anii in adierea frunzelor
si-a rezemat tamplele
de trupul copacilor acromatici
implorand un vis…
ce-ai cu mine toamna cu dinti
iti perii pleata in cadente fumurii
si ca un zeu ranchiunos
ma rupi fasii, fasii
fara sa odihnesti, caleidoscopic
ma sorbi in rugini aurii
in fiecare an tot mai dens, tot mai greu…

batranul acela sunt eu.

poezie de Roxana Cazan
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!