Lumina sau Intuneric?
'Când omul crede că urmează lumina, se trezește alergând spre întuneric.'
În râuri de lumină
Prelinse dintre nori
Citesc slovă dinină
Când simt păcatu-n pori,
În lumea citadină
Cuvintele-s comori
Ce taie și dezbină
Neghina dintre flori
Și caut o pricină
Minciunilor din zori
Dezamăgiri și vină
Când noi ne credem sori
De ură lumea-i plină
Noi desenăm culori
Ispita să ne țină
Fără judecători
Vorbim noi de lumină
Dar suntem prea ușori
Că seara va să vină
Fugim iar trădători
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
vot: idee interesantă, exprimare plăcută, ton ponderat
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre întuneric
- poezii despre vorbire
- poezii despre vinovăție
- poezii despre trădare
- poezii despre seară
- poezii despre râuri
- poezii despre oraș
- poezii despre nori