În culoarea zilei pe aripile vântului

ni se
tocesc pe palme cuvintele
în culoarea zilei
când aripile vântului
ne amestecă privirile până la punctul
sublim

şi flori de vise
şi speranţe
ni se aşează pe mâini în tăcere
ca o inserare de flori într-un câmp de odihnă

ni
se cere
culoarea luminii
oriunde s-o folosim
în ea să ne scăldăm cuvintele
privirile
şi paşii pe care-i aşternem oriunde pe pământ

timpul
ni se
pleacă la picioare
dar noi
cu rost
rostu să-l folosim

poezie de Ioan Daniel Bălan (28 octombrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!