Mia şi Noel

Dedicaţie nepoţilor mei...

Noel, toboşarul mamei,
Roşu, ca un rac la faţă,
Cu ochi aprinşi, ca de cicoare,
Ridică casa în picioare,
Nu îi pasă chiar deloc
Dacă mâinile îl dor
De atâta sfântă bătaie...

Tobele-i rabdă furia,
Talentatului băiat,
Dar auditorii casei
Rămân fără de timpane,
De n-au căştile pe cap.

Sora lui, frumoasa Mia,
O zână cu păr de aur,
Ca răspuns la decibeli,
Cântă la pian sonate,
De ia foc sufrageria.

Peste clape de pian,
Trec ca o dulce adiere
Note ce se scurg agale
Şi apoi, mare tăcere,
Timpul i-a oprit la timp.

Frăţiorii au obosit,
Lecţiile şi-au terminat,
Lăsând totul la o parte,
O rup amândoi la fugă,
Fiindcă-i vremea de jucat.

O! Şi bunicii fericiţi,
Cu aşa nepoţi aleşi
Şi-au uitat toţi decibelii,
Care i-au îngurgitat,
Visând la marii artişti.

poezie pentru copii de Valeria Mahok (12 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!