Mă surprind rotindu-mă cu disperare

în sensul invers rotaţiei pâmântului
apoi într-o clipă de răgaz teoretizez băţul de chibrit
înalţ câteva ode unei buburuze încăpăţânate
mai întotdeauna pe paralela 45
deşi la pol ar fi fost mai simplu să ţin cadenţa
dar nu am găsit niciun funcţionar
să-mi pună o ştampilă de conformitate

cine să mai creadă în paralele la minus cinzeci de grade
dacă nu ai un dosar cu mărturii şi numere de înregistrare
oricum eu aş fi pus acolo ecuatorul
dar nu consultă nimeni un poet despre aşa ceva
chiar dacă ei au scris şi biblia şi coranul
şi mai ştiu eu ce alte cântări ale tuturor cântărilor
dintr-un început al tuturor începuturilor
când a jale când a dor de ducă
din când în când o aureolă boreală
precum o încercare de metaforă

pe când eu tot încerc să ţin pasul cu rotaţia pământului
în aşa fel încât ziua să nu se sfârşească niciodată

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!